Cu nişte ani în urmă, librarii noştri făceau cunoscut faptul că furtul de cărţi creşte galopant. Au urmat, fireşte, discuţii aprinse în media. Concluzia aproape unanimă: „Românii sunt mari cititori şi, cum veniturile lor tot scad, singura lor soluţie este de a...fura cărţile pe care nu şi le mai pot cumpăra!”

Nici vorbă, aşadar, de vreo „baricadă” de vreun fel oarecare, care să stopeze invazia barbariei.

Andrei, îţi mulţumesc în mod deosebit pentru postarea aceasta!
Realmente, m-a impresionat foarte tare ideea acestei "baricade a cărţilor". Şi în special acel imperativ: „Stop barbarilor guvernamentali!” E unul dintre adevărurile cutremurătoare ale vremii noastre.

Ţi-aminteşti? Altădată, în manualele şcolare se utiliza sintagma „năvălirile barbare”. S-a considerat însă că aceasta presupune deja o apreciere, o judecată de valoare despre un fenomen care ţine de realitatea istorică, aşa că a fost impusă o alta: „migraţia popoarelor”.
Barbarii aceia, care au atacat în valuri civilizaţia romană, au fost nimiciţi prin…”civilizare”.
„Unde se află însă barbarii secolului XX?”, se întreba Nietzsche.
Iar previziunea sa (făcută încă de la sfârşitul secolului XIX!), a fost una funestă: „Evident că ei vor apărea şi se vor consolida vizibil abia în urma unor uriaşe crize socialiste, devenind elementele care sunt capabile de cea mai mare duritate a omului faţă de sine însuşi.”

Am văzut de ce-au fost în stare „barbarii secolului XX” la care se referea filosoful „voinţei de putere” şi, iată, începem să-i vedem din ce în ce mai clar şi pe barbarii ce răvăşesc deja secolul XXI. Şi ne este limpede că barbarologia contemporană este mult mai complicată decât formele ei anterioare. „Civilizaţii” se comportă acum ca nişte „barbari”, dar fără "naivitatea" specifică celor din urmă.

Cicero credea că „barbar” poate fi considerat orice om orbit de pasiuni şi care nu se preocupă de „cultivarea spiritului”.
Ortega y Gasset considera că o ţară este barbară, necivilizată, atunci când domină bunul plac, absenţa normelor şi haosul valoric, chiar dacă în jur circulă autoturisme de lux, zboară avioane supersonice sau se utilizează computerele cele mai performante.

Ar fi tare multe de spus despre alternanţa ori chiar întrepătrunderea civilizaţiei şi barbariei. Mai ales că am ajuns să fim sufocaţi deja de o „barbarie guvernamentală”.
Cred însă că doar câteva cuvinte, cele ale lui Friedrich Schiller, spun aproape totul:

„În rătăcirile lui, fiul naturii devine furios; cel al culturii şi civilizaţiei, un ticălos.”

:)
Alessia, secolul acesta l-am inceput prost. Nu va fi unul spiritual, si nici nu se va adeveri ca "nu va fi deloc".
Tot ce se-ntampla in jurul nostru se vede de la o posta: Zeii s-au cam saturat sa-mparta cu toti talpasul, drepturile omului se restrang in fiecare zi, tiptil-tiptil, insidios.
Sapiensii sunt prea ocupati cu grija zilei de maine, cu urcarea pe treptele carierei, cu competitia si obtinerea unor avantaje ce-i propulseaza macar mental in randul "preafericitilor".
Sapiensii, de secole, dovedesc ca nu stiu, nu vor, sa construiasca o societate bazata pe echitate, dreptate, respect.
Sapiensilor le plac luptele, sangele, circul, halcile de carne aruncate din maini nobile cu sange "albastru" (adica tone de sange uman sacrificat) etc.
Cultura?
Educatie?
Nu pentru toti, ci doar pentru privilegiati!
Pentru cei ce-si permit!
:(

Interesant, dacă nu chiar semnificativ pentru ţara care a trecut, după numai vreo două decenii, de la socialismul de primăvară al comunistului Svoboda, la capitalismul de catifea al... scriitorului Havel. Condiţie în care, ţara s-a frînt în două, ca o inimă nefericită, iar acum, disperarea generalizată a pornit pe străzi revolta cărţilor. Va urma prigonirea lor sau sinuciderea scriitorilor?

:)
Te salut, Nicu!
Cred ca va urma "recalificarea", functie de interesele "pietei"!
Incet, incet, accesul la cultura, educatie, va fi anevoios.

Ei da, foarte bun post...
Ca sa-ti mai ridic putin moralul: in Franta TVA-ul pentru carti e 5,5%. preturile la carte sunt fixe prin lege, nimeni n-are voie sa le modifice...
Daca nu-ti permiti sa cumperi o carte nou-aparuta, astepti editarea ei in "livre de poche", la un pret accesibil...

Asta de pe vremea lui Jack Lang, ministrul culturii al lui Mitterand.

Bine fac cehii, ar trebui sa luam si noi exemplul...