U(e)n... basm!

                                 Nicolae Daramus


Sunt zece ani de când am scris acest "basm". O dată cam la patru-cinci ani, simt însă nevoia să-l supun atenţiei publicului, spre a fi judecat şi, la caz că m-am înşelat, admonestat. Ceea ce, iată, fac şi de astă dată.
Aşadar, a fost odată un ţăran sărac şi cinstit, român. El putea fi deopotrivă bulgar, bosniac, albanez, slovac, sau ucrainean, importante fiind, nu atât etnia, cât sărăcia. În sătucul său natal, izolat de lume, se zvonise că undeva departe, peste nouă munţi şi nouă ţări, s-ar fi aflat o baroneasă înstărită, cu dărnicie fără seamăn, pe care ar fi chemat-o Uniunea Europeană. Şi zvonul nu era numai zvon, căci văzuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, fălindu-se cu darurile acesteia. Drept care, într-o bună zi, şi-a luat toiagul şi a purces la drum. A bătut la poarta palatului şi i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit să şadă şi, fiindcă era peste măsură de ostenit, l-a îmbiat cu Coca-Cola şi gumă de mestecat. Ţăranul a gustat cu măsură din bucate şi, nerăbdător, şi-a spus păsul:

"Mărită Doamnă Uniune, am auzit că faci daruri celor nevoiaşi. Eu am acasă pământ bun, ape limpezi, am şi păduri bătrâne. Iarna însă-i cam lungă la mine în ţinut, aproape şapte-opt luni pe an. Ca să lucrez bine, aş avea nevoie de o pereche de încălţări. Sunt desculţ şi mi-e frig. Doar atât îţi cer".

Doamna Uniune Europeană l-a măsurat din cap până în picioare şi a rămas cu privirea pironită la degetele acestora, vineţii, înfrigurate, bătătorite şi prăfuite de drum. Apoi a glăsuit:

"Omule, eşti desculţ şi eu te înţeleg. Dar tot ce-ţi pot oferi este o bască. Una nouă şi de firmă vestită. Ştiu eu?... Armani, Versace… Ţine de frig, de ploaie…".
Omul a luat basca, a oftat dezamăgit, a mulţumit şi a făcut calea-ntoarsă spunându-şi:
"Totuşi e doamnă bună. Putea să nu-mi dea nimic".
A trecut iarna şi, din gerurile ei cumplite, omul a ieşit destul de bine, doar cu un deget – cel mic de la piciorul stâng – degerat.

Apoi, vara istovindu-se, a purces iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni, spunându-i păsul vechi: "Sunt desculţ. O pereche de încălţări mi-ar prinde tare bine".

Doamna l-a pri­vit cu înţelegere şi căldură, l-a ospătat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o bască nouă-nouţă, Steilmann. "Dacă-i pe degeaba, merită s-o iau", îşi spune la întoarcere ţăranul cel sărac şi cinstit.

Iarna a trecut cu chiu cu vai şi, în afara altui deget de la picior – numai unul –, degerat şi amputat, omul n-a avut de suferit.
A urmat primăvara, vara şi, pe când frunzele s-au îngălbenit, ţăranul şi-a amintit de doamna cea darnică, pornind iar spre ea, să-şi încerce norocul. Dinaintea acesteia şi-a băut cu poftă paharul de Coca-Cola, ba a mai şi cerut unul, căci începuse să-i placă, dar de întors s-a întors tot cu o bască. Totuşi nu s-a dat bătut. An după an a străbătut calea plin de speranţă, primind cu politeţe ştiutul dar. Până într-o iarnă, când zăpezile şi gerurile au fost mai amarnice ca niciodată. Prins cu treburile, picioarele i-au degerat, sau cangrenat şi doctorul a trebuit să i le amputeze, spre a-i salva viaţa.

Purtat pe braţe de vecini, omul a bătut la poarta Doamnei Uniuni care, iute, şi-a dat seama de trebu­in­ţe, făcându-i cadou un cărucior de invalid, cu rotile, nou şi strălucitor, având douăzeci şi una de viteze şi baterii solare. Omul a mulţumit şi, în­torcându-se în satul său, a stârnit cu maşinăria cea arătoasă mari in­vi­dii. De aici i s-a tras un necaz: într-o noapte a fost călcat de hoţi. Aceş­tia nu găsiseră mare lucru, dar ple­ca­seră acasă cu saci întregi de băşti. Oameni cu frica de Dumnezeu, îi lă­sa­seră, totuşi, căruciorul.

În prag de iarnă, ţăranul s-a po­menit astfel fără bască. Aşezat co­mod în căruciorul său silenţios, a por­nit iar cale de nouă munţi şi nouă ţări, s-a înfăţişat Doamnei Uni­u­ni şi i-a spus:

"Mărită Doamnă, m-au călcat hoţii şi, acum la căderea zăpezii, sunt cu capul descoperit. Fii bună şi dă-mi o bască, fiindcă ştiu că ai şi poţi".

Doamna l-a mă­surat din cap până la brâu – că de acolo începea căruţul – şi, gânditoare, i-a spus: "Bade dragă, eu te înţeleg… Dar, tot ce-ţi pot dărui acum este o pereche de încălţări… Á propos… Aşa cum te văd de schilod, cred că nu poţi munci. Nu-mi vinzi mie pământul dumitale? Cu banii primiţi ai putea să-ţi cumperi cea mai bună bască".
Jurnalul national

"Eba, tatal tau nu vrea sa vorbeste cu noi"

Foto: Aici


"Luati situl de cultura si bagati-l in duba"
"Un coleg de gen neutru a distrus invatamantul"

Guvernantii si-au petrecut linistiti wikendu'

Abia dupa 3 zile au inceput guvernantii sa aiba reactii.
Si aceste reactii ne spun exact nimic. Dialogul este deschis?
Pai acum?
Dupa atatea legi asumate?
Dupa 3 zile s-au gandit sa iasa in lumina reflectoarelor si sa ne spuna fix NIMIC!

"Cine pleacă? Ghici, ghicitoarea mea!"

               Marele masturbator
Cristian Tudor Popescu


Medicina încă nereformată de T. Băsescu consemnează existenţa mai multor tipuri de onanişti. Unii au nevoie pentru a se excita şi a ajunge la orgasm de poze sau de filme. Alţii urmăresc femei prin parcuri şi se masturbează privindu-le de la o distanţă convenabilă. Mai sunt şi fetişiştii, cei care folosesc, de pildă, chiloţi sau ciorapi de damă pentru a se autosatisface.
Există însă şi ipsaţionişti fundamentalişti, talibani ai masturbării. Ei nu au nevoie decât de priveliştea propriului corp gol, propriilor organe genitale pentru a se monta. Acestei categorii îi aparţine T. Băsescu.
E un chin profesional pentru mine să mai scriu despre individul Băsescu. Orice făptură înzestrată cu raţiune de pe teritoriul acestei ţări cred că şi-a putut dat seama, după 7 ani, cu cine are de-a face. Iar fanii care i-au mai rămas nu sunt accesabili pe calea raţiunii. O fac acum încă o dată pentru că mai e nevoie, cred, să fie spus limpede un lucru.
Crearea scandalului Legii Sănătăţii de către T. Băsescu nu are legătură cu Sănătatea. Cum nici scandalul Legii Educaţiei nu s-a iscat pentru că T. Băsescu era deosebit de interesat de Educaţie. Pe omul acesta nu-l interesează cu adevărat nici economia, nici societatea, nici istoria, nici chiar politica, deşi s-a pronunţat cu vehemenţă în toate aceste domenii. Şi nici în primul rând banii. Poate că există interese private pedeliste în spatele Legii Sănătăţii, dar nu acestea sunt determinante pentru atitudinea hidoasă reafişată de T. Băsescu în aceste zile.
Motorul principal al fiinţei actualului preşedinte este Puterea. T. Băsescu se masturbează tot timpul în oglindă cu Puterea. A-şi impune voinţa, fără a ţine seama de părerea nimănui, a călca în picioare oameni, indiferent cât de valoroşi, care-i stau în cale, a ameninţa, a insulta şi a umili sunt exerciţii care îl fac să juiseze. Puţin îi pasă cât rău face României, atât pe plan intern, cât şi extern. Nu e nicio deosebire între atitudinea lui T. Băsescu faţă de Franţa şi Germania când acestea s-au opus intrării României în spaţiul Schengen şi modul în care s-a străduit să-l desfiinţeze pe dr. Raed Arafat.
Şi reuşeşte să-i masturbeze şi pe alţii. Cei care sunt atraşi de el, îşi autosatisfac prin gesturile lui frustrările mai mult sau mai puţin conştiente, dorinţa mocnită de Putere.

Când T. Băsescu a cârâit cinic şi grotesc la televizor: "Cine pleacă? Ghici, ghicitoarea mea!", fiind vorba de alungarea de la locul său a unuia dintre rarii profesionişti oneşti din aparatul de stat românesc, iubitorii de Băsescu au icnit de extaz. Când a răspuns presei sfidător şi aberant, că nu interesează ce-a discutat el cu râzăreţul vraci politic Ciuhodaru, băgat pe o uşă şi scos pe cealaltă, cum nu interesează nici ce discută cu nevasta sa, aceiaşi au izbucnit fiecare în aplauze, chiar dacă taman atunci făceau sex.
Ce n-au înţeles iubitorii de Băsescu e că idolul lor nu dă doi bani pe iubirea nimănui. Ceea ce-l face să înflorească, ca demn exponent al sectei securisto-comuniste, este teama, respectul îngrozit, teroarea pe care o poate stârni.
T. Băsescu este întruchiparea înfiorătoarei fraze a lui George Orwell: "The sole purpose of Power is Power".

Preluat (inclusiv foto) de pe Gandul

Piata Universitatii, azi, 13.01.2012 la 18.30

Si bucurestenii dau dovada de solidaritate. Si bucurestenilor le pasa ce se intampla cu viata lor si a celor din jurul lor.
Legea sanatatii trebuie dezbatuta, nu asumata. Legea sanatatii ne priveste pe TOTI, indiferent de culoarea politica sau de statul social.
Pe facebuce se anunta o adunare. Poate reusim sa dovedim celor de la carma tarii ca nu suntem indiferenti fata de viata noastra. CA NE PASA!

Tzara shputzerilor cu bani

nenea Lucescu si-a revenit dupa operatie si a-nceput sa culpabilizeze vatmanul pentru ca nu a pus frana cand a vazut o masina ca nu respecta regulile circulatiei. Vatmanul trebuia sa puna frana pentru ca trecea shputzerul lui peshte prajit!
In ce tara traim?!

Mircea Lucescu:
"Tramvaiul putea evita coliziunea. L-am zărit la zeci de metri distanţă şi mi-am imaginat că va frâna. Avea timp suficient. Să mă ierte Dumnezeu, dar vatmanul parcă a vrut să dea peste mine!"

Asadar, a vazut tramvaiul la zeci de metri si totusi a facut manevra respectiva. 
In ce tara regulile de circulatie sunt doar pentru prosti iar pentru shputeri nu?!
Sa vedem ce pozitie va avea politia rutiera. Il va scoate pe vatman vinovat pentru accident?

(foto: mediafax)

Sarbatori fericite, tuturor!