Foto: Aici
"Luati situl de cultura si bagati-l in duba"
"Un coleg de gen neutru a distrus invatamantul"
"Luati situl de cultura si bagati-l in duba"
"Un coleg de gen neutru a distrus invatamantul"
Abia dupa 3 zile au inceput guvernantii sa aiba reactii.
Si aceste reactii ne spun exact nimic. Dialogul este deschis?
Pai acum?
Dupa atatea legi asumate?
Dupa 3 zile s-au gandit sa iasa in lumina reflectoarelor si sa ne spuna fix NIMIC!
Si aceste reactii ne spun exact nimic. Dialogul este deschis?
Pai acum?
Dupa atatea legi asumate?
Dupa 3 zile s-au gandit sa iasa in lumina reflectoarelor si sa ne spuna fix NIMIC!
Marele masturbator
Cristian Tudor Popescu
Medicina încă nereformată de T. Băsescu consemnează existenţa mai multor tipuri de onanişti. Unii au nevoie pentru a se excita şi a ajunge la orgasm de poze sau de filme. Alţii urmăresc femei prin parcuri şi se masturbează privindu-le de la o distanţă convenabilă. Mai sunt şi fetişiştii, cei care folosesc, de pildă, chiloţi sau ciorapi de damă pentru a se autosatisface. Există însă şi ipsaţionişti fundamentalişti, talibani ai masturbării. Ei nu au nevoie decât de priveliştea propriului corp gol, propriilor organe genitale pentru a se monta. Acestei categorii îi aparţine T. Băsescu.
E un chin profesional pentru mine să mai scriu despre individul Băsescu. Orice făptură înzestrată cu raţiune de pe teritoriul acestei ţări cred că şi-a putut dat seama, după 7 ani, cu cine are de-a face. Iar fanii care i-au mai rămas nu sunt accesabili pe calea raţiunii. O fac acum încă o dată pentru că mai e nevoie, cred, să fie spus limpede un lucru.
Crearea scandalului Legii Sănătăţii de către T. Băsescu nu are legătură cu Sănătatea. Cum nici scandalul Legii Educaţiei nu s-a iscat pentru că T. Băsescu era deosebit de interesat de Educaţie. Pe omul acesta nu-l interesează cu adevărat nici economia, nici societatea, nici istoria, nici chiar politica, deşi s-a pronunţat cu vehemenţă în toate aceste domenii. Şi nici în primul rând banii. Poate că există interese private pedeliste în spatele Legii Sănătăţii, dar nu acestea sunt determinante pentru atitudinea hidoasă reafişată de T. Băsescu în aceste zile.
Motorul principal al fiinţei actualului preşedinte este Puterea. T. Băsescu se masturbează tot timpul în oglindă cu Puterea. A-şi impune voinţa, fără a ţine seama de părerea nimănui, a călca în picioare oameni, indiferent cât de valoroşi, care-i stau în cale, a ameninţa, a insulta şi a umili sunt exerciţii care îl fac să juiseze. Puţin îi pasă cât rău face României, atât pe plan intern, cât şi extern. Nu e nicio deosebire între atitudinea lui T. Băsescu faţă de Franţa şi Germania când acestea s-au opus intrării României în spaţiul Schengen şi modul în care s-a străduit să-l desfiinţeze pe dr. Raed Arafat.
Şi reuşeşte să-i masturbeze şi pe alţii. Cei care sunt atraşi de el, îşi autosatisfac prin gesturile lui frustrările mai mult sau mai puţin conştiente, dorinţa mocnită de Putere.
Când T. Băsescu a cârâit cinic şi grotesc la televizor: "Cine pleacă? Ghici, ghicitoarea mea!", fiind vorba de alungarea de la locul său a unuia dintre rarii profesionişti oneşti din aparatul de stat românesc, iubitorii de Băsescu au icnit de extaz. Când a răspuns presei sfidător şi aberant, că nu interesează ce-a discutat el cu râzăreţul vraci politic Ciuhodaru, băgat pe o uşă şi scos pe cealaltă, cum nu interesează nici ce discută cu nevasta sa, aceiaşi au izbucnit fiecare în aplauze, chiar dacă taman atunci făceau sex.
Ce n-au înţeles iubitorii de Băsescu e că idolul lor nu dă doi bani pe iubirea nimănui. Ceea ce-l face să înflorească, ca demn exponent al sectei securisto-comuniste, este teama, respectul îngrozit, teroarea pe care o poate stârni.
T. Băsescu este întruchiparea înfiorătoarei fraze a lui George Orwell: "The sole purpose of Power is Power".
Preluat (inclusiv foto) de pe Gandul
Si bucurestenii dau dovada de solidaritate. Si bucurestenilor le pasa ce se intampla cu viata lor si a celor din jurul lor.
Legea sanatatii trebuie dezbatuta, nu asumata. Legea sanatatii ne priveste pe TOTI, indiferent de culoarea politica sau de statul social.
Pe facebuce se anunta o adunare. Poate reusim sa dovedim celor de la carma tarii ca nu suntem indiferenti fata de viata noastra. CA NE PASA!
Legea sanatatii trebuie dezbatuta, nu asumata. Legea sanatatii ne priveste pe TOTI, indiferent de culoarea politica sau de statul social.
Pe facebuce se anunta o adunare. Poate reusim sa dovedim celor de la carma tarii ca nu suntem indiferenti fata de viata noastra. CA NE PASA!
nenea Lucescu si-a revenit dupa operatie si a-nceput sa culpabilizeze vatmanul pentru ca nu a pus frana cand a vazut o masina ca nu respecta regulile circulatiei. Vatmanul trebuia sa puna frana pentru ca trecea shputzerul lui peshte prajit! Mircea Lucescu:
"Tramvaiul putea evita coliziunea. L-am zărit la zeci de metri distanţă şi mi-am imaginat că va frâna. Avea timp suficient. Să mă ierte Dumnezeu, dar vatmanul parcă a vrut să dea peste mine!"
Asadar, a vazut tramvaiul la zeci de metri si totusi a facut manevra respectiva.
In ce tara regulile de circulatie sunt doar pentru prosti iar pentru shputeri nu?!
Sa vedem ce pozitie va avea politia rutiera. Il va scoate pe vatman vinovat pentru accident?
(foto: mediafax)
de Adriana Oprea Popescu
Revoluţia n-a existat cu adevărat. E doar o poveste dintr-o altă lume, mai ireală decât Twilight Zone. O lume plină de tineri trimbulinzi care-şi trimiteau poezii de dragoste, ştiau să se ţină de mână şi să se îndrăgostească de o carte. O lume cuminte, cu oameni care trăiau încet şi-n fiecare zi, aşteptând o altă zi, o scrisoare lunecând în cutia poştală, o felicitare scrisă de mână, momentul de la capătul aşteptării.
Revoluţia n-a existat, aşa cum n-a existat nici viaţă înainte de iphone, nici jurnalele înaintea blogurilor, nici oracolele în locul facebook-ului, nici "Ţară, ţară, vrem ostaşi"...
Pe cine?
Pe Dorel, pe Tarzan, şoferul care conduce cu picioarele, pe femeia care şi-a arătat sânii pe fereastră şi pe cel care a făcut-o celebră, pe Sile Cămătaru şi pe Nuţu, pe calul lui, pe Bercea Mondial, pe Vanesa şi pe adevăratele urmaşe ale Magdei Ciumac, pe "nu ştiu d’astea", pe toţi gorgonii care prezic cutremure şi apocalipse, pe cocoşaţii care filmează în coşciuge şi-n adânc de suflet.
Cum vă simţiţi? Pe toţi piticii care tropăie pe creiere, pe trapezista şi pe femeia cu barbă din circul televizat, pe băloşii care dorm pe scaunele din Parlament, pe melcii care se târăsc prin viaţă ducându-şi afacerile-n spate. Pe zombii care nu simt şi nu se simt. "Ţară, ţară, vrem ostaşi"...
Vă jucaţi cu o altă lume? Ne luăm jucăriile şi plecăm prin lumile altora.
Revoluţia n-a existat niciodată. A fost doar aşa, o înşiruire de decese teatrale, derulate secvenţă cu secvenţă, stop-cadru pe durerea părinţilor!, nepricepute sacrificii ale unor zăbăuci intraţi de-a valma în anonimat, precum soldaţii din al doilea război mondial.
Revoluţia, o întâmplare devenită aniversară, disecată mediatic, ca o tentativă suicidală a unui popor ce nu avea acces la furadan. N-a existat nici solidaritatea în suferinţă, nici vremea în care Nichita era doar poetul, şi nu îndeosebi umflata bătăuşă ce apare la tv. N-a existat Moş Gerilă şi nici "toa’răşa", nici "arim-jim-jim", nici "aram-jam-jam".
Nici "Eugenia" fără conotaţii sexuale, nici cartele, nici raţii, nici marmeladă pe pâine, nici "Europa Liberă", nici "Păcălici" sau "tabinet", nici cravata de pioner.
A existat, ştiu acum sigur, doar o imensă poftă de carne de porc vietnamez şi de vită australiană, de sufleu de avocado şi de roşii cherry, de M&M, H&M şi X&Y, de WTF şi OMG. Şi de "gesus", de "beep", de "buzz" şi de "busy". De iluzii ieftine şi de viaţă trasă în piept cu sete, dintr-un chiştoc de ţigară.
Credeţi-mă, vin de acolo, lumea în care oamenii se iubeau privindu-se în ochi şi neîndrăznind să se atingă, fără să aibă carduri, SIM-uri şi PIN-uri, silicoane, plasme sau cristale Swarovski, lumea în care curvele n-ar fi dat niciodată autografe pe stradă şi-n care nimeni nu şi-ar fi irosit viaţa şi mintea ascultând disertaţiile unor semianalfabeţi, lumea aceea nu e cu putinţă să fi existat.
Un search pe google şi vă lămuriţi: nici n-ar fi posibilă o lume fără mall-uri, fără rate, fără Jean de la Craiova, fără fese pline de frişcă, fără un spaţiu virtual plin de perverşi şi de pervertitori, fără muc, sfârc şi sex.
Revoluţia şi lumea din care a venit ea nici n-ar fi avut cum să existe.
Pentru că o Românie eroică nu s-ar fi putut transforma peste noapte într-o Românie erotică. Şi nevrotică. E mai înţelept deci să credem că Piaţa Operei din Timişoara şi morţii de pe treptele Catedralei sunt doar imagini dintr-o lume utopică. Rămase acolo, încremenite-n timp.
Piaţa Universităţii din Bucureşti. Pieţele din Cluj, Sibiu sau Braşov. Decembrie 1989, o invenţie a calendarului. Un timp pe care l-am dormit şi din care ne-am deşteptat brusc, ştiind, zapând, navigând. Netrăind. Nemaisperând. Noi nu venim de nicăieri şi nu mai mergem niciunde. Noi. Nu vom mai putea fi niciodată aceiaşi. Nici cuminţi, nici trimbulinzi, nici cu piepturile goale în faţa gloanţelor, iubind. Noi, oamenii noi.
Pentru ca mi-a placut foarte mult, am preluat textul din Jurnalul national.