Sarbatori fericite, tuturor!




Cum a devenit erotica Romania cea eroica

de Adriana Oprea Popescu

Revoluţia n-a existat cu adevărat. E doar o poveste dintr-o altă lume, mai ireală decât Twilight Zone. O lume plină de tineri trimbulinzi care-şi trimiteau poezii de dragoste, ştiau să se ţină de mână şi să se în­dră­gos­tească de o carte. O lume cuminte, cu oameni care trăiau încet şi-n fi­e­care zi, aş­tep­tând o altă zi, o scrisoare lunecând în cutia poştală, o felicitare scrisă de mână, momentul de la capătul aşteptării.

Revoluţia n-a existat, aşa cum n-a existat nici viaţă înainte de iphone, nici jurnalele înaintea blogurilor, nici oracolele în locul facebook-ului, nici "Ţară, ţară, vrem ostaşi"...
Pe cine?
Pe Dorel, pe Tarzan, şoferul care conduce cu picioarele, pe femeia care şi-a arătat sânii pe fereastră şi pe cel care a făcut-o celebră, pe Sile Că­mă­taru şi pe Nuţu, pe calul lui, pe Bercea Mondial, pe Vanesa şi pe adevăratele urmaşe ale Magdei Ciumac, pe "nu ştiu d’astea", pe toţi gorgonii care pre­zic cutremure şi apoca­lipse, pe cocoşaţii care filmează în coşciuge şi-n adânc de suflet.

Cum vă simţiţi? Pe toţi piticii care tropăie pe creiere, pe trapezista şi pe femeia cu barbă din circul televizat, pe băloşii care dorm pe scaunele din Parlament, pe melcii care se târăsc prin viaţă du­cându-şi afacerile-n spate. Pe zombii care nu simt şi nu se simt. "Ţară, ţară, vrem ostaşi"...
Vă jucaţi cu o altă lume? Ne luăm jucăriile şi plecăm prin lumile altora.

Revoluţia n-a existat niciodată. A fost doar aşa, o înşiruire de decese tea­trale, derulate secvenţă cu sec­ven­ţă, stop-cadru pe durerea pă­rin­ţilor!, nepricepute sacrificii ale unor ză­băuci intraţi de-a valma în anonimat, precum soldaţii din al doilea răz­boi mondial.
Revoluţia, o în­tâm­plare devenită aniversară, dise­cată me­diatic, ca o tentativă suicidală a unui popor ce nu avea acces la fu­ra­dan. N-a existat nici solidaritatea în suferinţă, nici vremea în care Nichita era doar poetul, şi nu în­deosebi umflata bătăuşă ce apare la tv. N-a existat Moş Gerilă şi nici "toa’răşa", nici "arim-jim-jim", nici "aram-jam-jam".
Nici "Eugenia" fără co­no­taţii sexuale, nici cartele, nici raţii, nici marmeladă pe pâine, nici "Europa Liberă", nici "Păcălici" sau "ta­binet", nici cravata de pioner.
A existat, ştiu acum sigur, doar o imensă pof­tă de carne de porc vietnamez şi de vită australiană, de sufleu de avocado şi de roşii cherry, de M&M, H&M şi X&Y, de WTF şi OMG. Şi de "gesus", de "beep", de "buzz" şi de "busy". De iluzii ieftine şi de viaţă tra­să în piept cu sete, dintr-un chiştoc de ţigară.

Credeţi-mă, vin de acolo, lumea în care oamenii se iubeau privindu-se în ochi şi neîndrăznind să se atingă, fără să aibă carduri, SIM-uri şi PIN-uri, silicoane, plasme sau cristale Swarovski, lumea în care curvele n-ar fi dat niciodată autografe pe stradă şi-n care nimeni nu şi-ar fi irosit viaţa şi mintea ascultând disertaţiile unor semianalfabeţi, lumea aceea nu e cu putinţă să fi existat.

Un search pe google şi vă lămuriţi: nici n-ar fi posibilă o lume fără mall-uri, fără rate, fără Jean de la Craiova, fără fese pline de frişcă, fără un spaţiu virtual plin de perverşi şi de pervertitori, fără muc, sfârc şi sex.

Revoluţia şi lumea din care a venit ea nici n-ar fi avut cum să existe.
Pentru că o Românie eroică nu s-ar fi putut transforma peste noapte într-o Românie erotică. Şi nevrotică. E mai înţelept deci să credem că Piaţa Operei din Timişoara şi morţii de pe treptele Catedralei sunt doar ima­gini dintr-o lume utopică. Rămase acolo, încremenite-n timp.

Piaţa Universităţii din Bucureşti. Pieţele din Cluj, Sibiu sau Braşov. Decembrie 1989, o invenţie a calendarului. Un timp pe care l-am dormit şi din care ne-am deşteptat brusc, ştiind, zapând, navigând. Netrăind. Nemaisperând. Noi nu venim de nicăieri şi nu mai mergem niciunde. Noi. Nu vom mai putea fi niciodată aceiaşi. Nici cuminţi, nici trimbulinzi, nici cu piepturile goale în faţa gloanţelor, iubind. Noi, oamenii noi.

Pentru ca mi-a placut foarte mult, am preluat textul din Jurnalul national.

De 1 decembrie - ţara, cantina saracilor



Cu fiecare prilej de sarbatoare, poporul roman dovedeste ca este infometat.
Ca e vorba de pupatul moastelor, sfintirea vreunei biserici sau vreunui om cu greutate din randul BOR, ca e vorba de ziua nationala sau orice altceva, romanul se inghesuie sa prinda o farfurie cu ceva... nu conteaza ce. Mancare sa fie. Si mai ales MOCA.
Privesc la acei oameni care se imbulzesc sa prinda o portie si ma ingrozesc.
Asa suntem? Astia suntem?

politica... democratica

Bâlciul rromânesc în toată splendoarea lui... în cimitir

Mama Mădalinei:
"de ce vine un neica nimeni... cu bodygarzi?"
"ţi-ai pus bodygarzi din banii fetei mele?"

Nenea psiholog bâlbâl (Tudose) comenta că
"nu este nimic anormal, că la multe înmormântări se întâmpla astfel de lucruri"
Tatăl Madalinei şi el spune că
 "ce vedeţi este ceva normal"

wow!
Ce am văzut m-a oripilat la maxim.
Mama Mădălinei a dat un spectacol epocal.
Regal specific autohton.
Jurnaliştii se întrec în a comenta momentul, găsindu-i justificări mamei Mădălinei, o tabara; altă tabără, încercând să-i găsească justificări soţului Mădălinei.
Imi este din ce în ce mai clar că părinţii Mădăliniei sunt afectaţi de pierderea averii fiicei lor şi nicidecum de pierderea fiicei.
Averea este "motzul" rahatului.
Iar nepoţelul este cheia.
Concluzia: nu suntem departe de comportamentul rromilor!
FELICITĂRI, Familia Manole (tatăl şi mama Mădălinei)!
La un an de la moartea fiicei voastre i-aţi făcut un cadou exemplar.
Parastas autentic românesc.

Aceştia suntem!

p.s.    - nu putea lipsi nici galeria de pe margine care să ceară socoteală, să judece şi, evident, să dea sfaturi.
p.s. 2 - acum jurn anal istii vor umple spaţiul cu tot felul de comentarii care mai de care mai aberante, funcţie de care parte a baricadei stau.
Presa completează perfect tabloul Rromâniei!

"Standarde de exigenţă" în opinia guvernanţilor noştri...

Emil Boc a mulţumit profesorilor pentru că au respectat standardul de exigenţă la BAC.
Iar elevilor le-a spus că există o a doua şansă pentru fiecare...

Dacă nu ar fi de plans, am rade precum râdem în faţa unui clown.
Emil Boc trebuia să se asigure că profesorii respectă standardele de exigenţă în timpul celor 4 ani de pregătire (studiu), nu la sfârşitul acestora.
Sunt multe licee unde niciun candidat nu a trecut examenul "maturităţii". Acelor profesori le mulţumeşte domnul Boc? Cum au reuşit acei elevi să ajungăa la examen? Cum au trecut clasa?
Acei profesori, în opinia mea, ar trebui concediaţi fără nicio reţinere. Niciun elev nu a fost capabil să treacă examenul de bacalaureat? Înseamnă că niciunul nu a fost pregatit corespunzator. Nici măcar UNUL!

Ca urmare, profesorii respectivi ar trebui "reevaluaţi" (cum îi place domnului prezident) şi repartizaţi pe piaţa muncii... în alte domenii de activitate.

Un principiu sofisticat s-a implementat în românica frunzei doamnei Urdea... "lasă-i săa fure, îi aşteptăm la colţ si le dăm în cap".
Aşa se întâmplă şi în educaţie, aşa se întâmplă şi în sănătate, aşa se întâmpăa şi în fiscalitate...

Corect ar fi ca după acest "dezastru" naţional să se facă anchete.
În liceele unde rata promovabilităţii a fost 0 să se urmărească fiecare an scolar. Cu cât au promovat în fiecare an acei elevi, cine i-a promovat şi "DE CE?".
Apoi... măsuri radicale.
Poate, astfel, profesorii vor fi motivaţi să aplice "standardele de exigenţă" în a preda şi a evalua elevii  pe parcursul celor 4 ani de studiu.
Poate aşa vor renunţa să-şi rotunjească veniturile (având în vedere că au salarii de mizerie) pe spinarea "handicapaţilor", şi îşi vor asuma responsabilitatea faptelor lor!
Trăim într-o ţară "anapoda".
Felicităm profesorii că au fost constrânşi de către Minister să nu mai lase pe nimeni să copieze la BAC.
Dar nu-i constrângem pe profesori să-şi facă profesia cu responsabilitate pe parcursul celor 4 ani de studiu.

Democraţie... iluzorie

demos - „popor”
kratos - „putere”
Democraţia ("este") ar trebui să fie un regim politic care se bazează pe voinţa poporului.



Principiile de bază ale democraţiei sunt votul universal şi suveranitatea naţiunii.
De esenţa democraţiei moderne ţine respectarea drepturilor omului, pluripartidismul, limitarea şi separaţia puterilor în stat.


Democraţia s-a regasit, de-a lungul istoriei sale, sub două forme:
democraţie directă
democraţie reprezentativă.

În democraţia directă - toţi cetăţenii puteau participa la luarea hotărârilor de interes public, fără a se folosi de reprezentanţi aleşi sau numiţi.
Acest sistem este practicabil doar în cadrul unor societăţi cu un numar restrâns de membrii.
Atena Antică a fost prima democraţie din lume care s-a condus pe acest principiu.


Societăţile moderne, numeroase şi complexe, de astăzi se ghidează, însă, după principiul democraţiei reprezentative.

În democraţia reprezentativă - cetăţenii aleg reprezentanţi oficiali care iau hotărâri politice, elaborează legi şi administrează programe spre binele public.
Toate democraţiile reprezentative sunt sisteme în care hotrârile publice sunt luate conform opiniei majorităţii cetăţenilor.
Acestea întâmplându-se doar la nivel teoretic. Practic, fiecare ales (reprezentant) acţionează funcţie de interesele grupului din care face parte, funcţie de interesele celor care l-au ajutat să "urce scara ierarhică", funcţie de ceea ce li se "ordona de sus", indiferent dacă coincide sau nu cu voinţa poporului.

În ultimii ani, în România, Parlamentul (reprezentanţii poporului) funcţionează în virtutea inerţiei, rolul lui fiind de suprafaţă, în realitate,  o anexă a puterii, umilă şi servilă.


Azi, toată lumea este cu ochii atinţiţi asupra Greciei... deşi nu este singura ţară afectată de "criza economică".
Măsurile de austeritate pe care le ia Grecia în zilele acestea au fost luate cu mult înainte de către ţara noastră, deşi se afla deja pe un prag al sărăciei alarmant.
Din multitudinea oamenilor ce apără drepturile omului, pe data de 30 iunie 2011 s-a facut auzită o singură voce care semnalizează încălcarea drepturilor omului prin măsurile de austeritate impuse atât poporului grec cât şi altor popoare.



"Punerea în aplicare al celui de-al doilea pachet de măsuri de austeritate şi a reformelor structurale, care includ o privatizare a întreprinderilor de stat si activele acestuia, este posibil să aibă un impact grav asupra serviciilor sociale de bază şi, prin urmare, exercitarea drepturilor omului de către poporul grec, în special în sectoarele cele mai vulnerabile ale populaţiei, cum ar fi săraci, bătrâni, şomerii şi persoanele cu handicap" -    a declarat Cephas Lumina.

"Dreptul la hrană, apă, locuinţă adecvată şi de muncă, în condiţii corecte şi echitabile, nu ar trebui să fie compromis prin punerea în aplicare a măsurilor de austeritate"

a afirmat el, cerând guvernului să

"menţină un echilibru atent între austeritate şi respectarea drepturilor omului, ţinând cont de prioritatea statelor - obligaţiile privind drepturile omului."

__________________________
Cephas Lumina,  din Zambia, deţine o diplomă de Drept (cu Merit), de la Universitatea din Zambia, Master of Laws (LLM) în Drept Internaţional pentru Drepturile Omului de la Universitatea din Essex, în Regatul Unit, de Doctor of Philosophy (doctorat) în drepturile internaţionale ale dreptului omului de la Universitatea Griffith din Australia şi o Diplomă avansată în dreptul internaţional pentru Drepturile Omului de la Abo Akademi Institutul pentru Drepturile Omului, Abo Akademi University din Finlanda.
El are peste 20 de ani "de practică juridică, de cercetare şi experienţă de predare în mai multe ţări, inclusiv Australia, Africa Sud, Suedia şi Zambia.
________________________________

Drepturile Omului

La 10 decembrie 1948, Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat si proclamat Declaratia universala a drepturilor omului.

Preambul
Considerând ca recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii în lume,
Considerând ca ignorarea si dispretuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revolta constiinta omenirii si ca faurirea unei lumi în care fiintele umane se vor bucura de libertatea cuvântului si a convingerilor si vor fi eliberate de teama si mizerie a fost proclamata drept cea mai înalta aspiratie a oamenilor,
Considerând ca este esential ca drepturile omului sa fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul sa nu fie silit sa recurga, ca solutie extrema, la revolta împotriva tiraniei si asupririi,
Considerând ca este esential a se încuraja dezvoltarea relatiilor prietensti între natiuni,
Considerând ca în Carta popoarele Organizatiei Natiunilor Unite au proclamat din nou credinta lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea si în valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru barbati si femei si ca au hotarât sa favorizeze progresul social si îmbunatatirea conditiilor de viata în cadrul unei libertati mai mari,
Considerând ca statele membre s-au angajat sa promoveze în colaborare cu Organizatia Natiunilor Unite respectul universal si efectiv fata de drepturile omului si libertatile fundamentale, precum si respectarea lor universala si efectiva,
Considerând ca o conceptie comuna despre aceste drepturi si libertati este de cea mai mare importanta pentru realizarea deplina a acestui angajament,
Adunarea Generala proclama
Prezenta Declaratie Universala a Drepturilor Omului, ca ideal comun spre care trebuie sa tinda toate popoarele si toate natiunile, pentru ca toate persoanele si toate organele societatii sa se straduiasca, având aceasta declaratie permanent în minte, ca prin învatatura si educatie sa dezvolte respectul pentru aceste drepturi si libertati si sa asigure prin masuri progresive, de ordin national si international, recunoasterea si aplicarea lor universala si efectiva atât în sânul popoarelor statelor membre, cât si al celor din teritoriile aflate sub jurisdictia lor.

Articolul 1.
Toate fiintele umane se nasc libere si egale în demnitate si în drepturi. Ele sunt înzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unele fata de altele în spiritul fraternitatii.

Articolul 2.
Fiecare om se poate prevala de toate drepturile si libertatile proclamate în prezenta declaratie fara nici un fel de deosebire ca, de pilda, deosebirea de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, de origine nationala sau sociala, avere, nastere sau orice alte împrejurari.
În afara de aceasta, nu se va face nici o deosebire dupa statutul politic, juridic sau international al tarii sau al teritoriului de care tine o persoana, fie ca aceasta tara sau teritoriu sunt independente, sub tutela, neautonome sau supuse vreunei alte limitari de suveranitate.

Articolul 3.
Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale.

Articolul 4.
Nimeni nu va fi tinut în sclavie, nici în servitute; sclavagismul si comertul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor.

Articolul 5.
Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degrandante.

Articolul 6.
Fiecare om are dreptul sa i se recunoasca pretutindeni personalitatea juridica.

Articolul 7.
Toti oamenii sunt egali în fata legii si au, fara nicio deosebire, dreptul la o egala protectie a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egala împotriva oricarei discriminari care ar viola prezenta declaratie si împotriva oricarei provocari la o asemenea discriminare.

Articolul 8.
Orice persoana are dreptul la satisfactia efectiva din partea instantelor juridice nationale competente împotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constitutie sau lege.

Articolul 9.
Nimeni nu trebuie sa fie arestat, detinut sau exilat în mod arbitrar.

Articolul 10.
Orice persoana are dreptul în deplina egalitate de a fi audiata în mod echitabil si public de catre un tribunal independent si impartial care va hotarî fie asupra drepturilor si obligatiilor sale, fie asupra temeiniciei oricarei acuzari în materie penala îndreptata împotriva sa.

Articolul 11
Orice persoana acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul sa fie presupusa nevinovata pâna când vinovatia sa va fi stabilita în mod legal în cursul unui proces public în care i-au fost asigurate toate garantiile necesare apararii sale.
Nimeni nu va fi condamnat pentru actiuni sau omisiuni care nu constituiau, în momentul când au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului international sau national. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsa mai grea decât aceea care era aplicabila în momentul când a fost savârsit actul cu caracter penal.

Articolul 12.
Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viata sa personala, în familia sa, în domiciliul sau în corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei si reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

Articolul 13.
Orice persoana are dreptul de a circula în mod liber si de a-si alege resedinta în interiorul granitelor unui stat.
Orice persoana are dreptul de a parasi orice tara, inclusiv a sa, si de a reveni în tara sa.

Articolul 14.
În caz de persecutie, orice persoana are dreptul de a cauta azil si de a beneficia de azil în alte tari.
Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmarire ce rezulta în mod real dintr-o crima de drept comun sau din actiuni contrare scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite.

Articolul 15.
Orice persoana are dreptul la o cetatenie.
Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetatenia sa sau de dreptul de a-si schimba cetatenia.

Articolul 16.
Cu începere de la împlinirea vârstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie în ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea casatoriei, în decursul casatoriei si la desfacerea ei.
Casatoria nu poate fi încheiata decât cu consimtamântul liber si deplin al viitorilor soti.
Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului.

Articolul 17.
Orice persoana are dreptul la proprietate, atât singura, cât si în asociatie cu altii.
Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.

Articolul 18.
Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de constiinta si religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea, singur sau împreuna cu altii, atât în mod public, cât sl privat, prin învataturi, practici religioase, cult si îndeplinirea ritualurilor.

Articolul 19.
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opniii fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspândi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.

Articolul 20.
Orice persoana are dreptul la libertatea de întrunire si de asociere pasnica.
Nimeni nu poate fi silit sa faca parte dintr-o asociatie.

Articolul 21.
Orice persoana are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale tarii sale, fie direct, fie prin reprezentanti liber alesi.
Orice persoana are dreptul de acces egal la functiile publice din tara sa.
Vointa poporului trebuie sa constituie baza puterii de stat; aceasta vointa trebuie sa fie exprimata prin alegeri nefalsificate, care sa aiba loc perioadic prin sufragiu universal, egal si exprimat prin vot secret sau urmând o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului.

Articolul 22.
Orice persoana, în calitatea sa de membru al societatii, are dreptul la securitatea sociala; ea este îndreptatita ca prin efortul national si colaborarea internationala, tinându-se seama de organizarea si resursele fiecarei tari, sa obtina realizarea drepturilor economice, sociale si culturale indispensabile pentru demnitatea sa si libera dezvoltare a personalitatii sale.

Articolul 23.
Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii sale, la conditii echitabile si satisfacatoare de munca, precum si la ocrotirea împotriva somajului.
Toti oamenii, fara nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru munca egala.
 Orice om care munceste are dreptul la o retribuire echitabila si satisfacatoare care sa-i asigure atât lui, cât si familiei sale, o existenta conforma cu demnitatea umana si completata, la nevoie, prin alte mijloace de protectie sociala. 
Orice persoana are dreptul de a întemeia sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor sale.

Articolul 24.
Orice persoana are dreptul la odihna si recreatie, inclusiv la o limitare rezonabila a zilei de munca si la concedii periodice platite.

Articolul 25.
Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sanatatea si bunastarea lui si a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbracamintea, locuinta, îngrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de somaj, boala, invaliditate, vaduvie, batrânete sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta, în urma unor împrejurari independente de vointa sa.
Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire deosebite. Toti copiii, fie ca sunt nascuti în cadrul unei casatorii sau în afara acesteia, se bucura de aceeasi protectie sociala.

Articolul 26.

Orice persoana are dreptul la învatatura. Învatamântul trebuie sa fie gratuit, cel putin în ceea ce priveste învatamântul elementar si general.
Învatamântul tehnic si profesional trebuie sa fie la îndemâna tuturor, iar învatamântul superior trebuie sa fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe baza de merit.
Învatamântul trebuie sa urmareasca dezvoltarea deplina a personalitatii umane si întarirea respectului fata de drepturile omului si libertatile fundamentale. El trebuie sa promoveze întelegerea, toleranta, prietenia între toate popoarele si toate grupurile rasiale sau religioase, precum si dezvoltarea activitatii Organizatiei Natiunilor Unite pentru mentinerea pacii.
Parintii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învatamânt pentru copiii lor minori.

Articolul 27.
Orice persoana are dreptul de a lua parte în mod liber la viata culturala a colectivitatii, de a se bucura de arte si de a participa la progresul stiintific si la binefacerile lui.
Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale si materiale care decurg din orice lucrare stiintifica, literara sau artistica al carei autor este.

Articolul 28.
Orice persoana are dreptul la o orânduire sociala si internationala în care drepturile si libertatile expuse în prezenta declaratie pot fi pe deplin înfaptuite.

Articolul 29.
Orice persoana are îndatoriri fata de colectivitate, deoarece numai în cadrul acesteia este posibila dezvoltarea libera si deplina a personalitatii sale.
În exercitarea drepturilor si libertatilor sale, fiecare om nu este supus decât numai îngradirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoastere si respectare a drepturilor si libertatilor altora si ca sa fie satisfacute justele cerinte ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale într-o societate democratica.
Aceste drepturi si libertati nu vor putea fi în nici un caz exercitate contrar scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite.

Se întâmplă în... Bucureşti

Experimentaliştii... experimentează lucruri interesante.

  • Între 23 iunie şi 23 iulie, Grolsch te invită să-ţi faci drum la Piaţa Victoriei. Pe peronul metroului spre Romană te aşteaptă o selecţie delicioasă de scurt-metraje alese.    
                                                      
  • În intersecţiile aglomerate de la Piaţa Unirii şi Piaţa Universităţii, lasă muzica să te atingă mai mult decât claxoanele şi injurăturile. Între 23 iunie şi 17 iulie, dimineaţa, prânz şi seara, savurează acorduri vechi şi noi, provocate de Grolsch.

  •  Între 28 iunie şi 22 iulie, de marţi până sâmbătă, Grolsch te invită la teatru… în autobuz. În parteneriat cu lorgean theatre, ţi-am pregatit 11 piese şi 40 de reprezentaţii, de savurat în mişcare.

  •  Pe 25 – 26 iunie, strada Lipscani va găzdui o expoziţie stradală inedită ce culminează apoi cu o petrecere experimentalistă, unde îţi vei putea admira lucrarea. Te provoc să participi la cea mai neconvenţională galerie de artă pe care a văzut-o oraşul!
mai multe amanunte aici

"Singurul rege pe care îl admiră Băsescu e regele Cioabă" - Mircea Dinescu

(sursa foto: blogu' lui Buzatu')
"Tot continuăm să considerăm că abdicarea regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de trădare a interesului naţional al României. Din partea regelui. Acesta este punctul meu de vedere"
a spus Băsescu.

"Vedeţi, noi încă nu ne aşezăm corect valorile. Spre exemplu, pentru noi toţi şi pentru istorie, Antonescu rămâne responsabil de Holocaust împotriva evreilor şi a ţiganilor, ducerea lor în Transnistria, nu ştiu ce. Nimeni nu spune că statul român avea un şef de stat atunci. Ăsta (mareşalul Antonescu, n.r.) era doar prim-ministru atunci. Unora le dăm averi, iar pe alţii îi considerăm criminali de război - şeful de stat şi prim-ministru. Doar pentru că unul a fost slugă la ruşi şi a lăsat ţara prin abdicare îl iertăm, de toate păcatele?"
a comentat Băsescu.


a spus Mircea Dinescu.
"E clar că (Băsescu, n.r.) a lipsit de la lecţiile de istorie.
Nici măcar comuniştii nu îndrăzneau să spună că actul Regelui Mihai a fost de trădare"
Dinescu a mai spus:
 "Singurul rege pe care îl admiră el e regele Cioabă şi mai e ăla, Mondialu', cu care ţopăie. Pe mine nu mă miră. Asta crede Băsescu. E un personaj jalnic".
"ăsta e Băsescu, el se uită la desene animate, a recunoscut că nu citeşte".
(sursa: mediafax



Declaraţia lui Dinescu se pliază foarte bine pe spusele şi faptele domnului preşedinte.
Ne-am obişnuit în cei 6 ani de zile cu declaraţiile preşedintelui nostru. Anormalitatea a fost instaurată la rang de normalitate. 6 ani de bâlci şi degringoladă.
Mai avem pretenţia să ne redresăm?

Ştiaţi că...

... Filipine,Vatican şi  Malta fac parte din ultimele trei ţări din lume unde divorţul este interzis prin lege?
În Malta este interzis şi avortul.
Chile a legalizat divorţul abia în 2004.

Constituţia malteză spune ca Biserica are dreptul legal să îi înveţe pe cetăţeni care sunt "principiile bune şi principiile rele".

De curând a avut loc un referendum, în Malta, cu privire la acest aspect, cetăţenii au votat pentru posibilitatea de a divorţa. Până acum ei trebuiau să treacă prin "furcile caudine" ca să obţină divorţul. Trebuiau săa se prezinte în faţa tribunalelor bisericeşti greco-catolice... timp de 9 ani, iar soluţia era negativă, în cele mai multe cazuri. Plus că nu mai aveau voie să se recăsătorească...

Premierul maltez, Lawrence Gonzi, a hotărât să fie respectată voinţa populară (adică divorţul să fie legiferat): un cuplu să aibă dreptul de a divorţa, însă abia dupa 4 ani de separare!
"Ideea este ca divorţul să recunoască o căsnicie deja moartă, nu să încurajeze distrugerea uneia" - oficialii.
Aşadar... agonia a fost redusă de la 9 ani la 4 ani.
***
Eu nu voi întelege niciodată de ce statul, sistemul, biserica, trebuie să reglementeze o relaţie între doi oameni.
Odată ce au hotărât că nu mai pot convieţui, pentru ce tu, stat; tu, biserică, te opui deciziei lor?
Societatea este mai sănătoasă chircind sufletele celor ce alcătuiesc o "familie"?

Ţara în care...

Ţara în care

... Parlamentul ar trebui trimis în şomaj pentru ca funcţia lui a fost desfiinţată, odată cu excesele guvernului Boc în asumarea răspunderii.

... societatea civilă şi-a luat lumea-n cap, căutând soluţii pentru un trai decent şi deminitate.

... intelectualii şi-au bagat capul precum struţul în nisip şi-l scot din când în când, mai cu seamă când le sunt "alterate" drepturile... mult prea târziu pentru a mai fi auziţi, văzuţi.

... pământul este sfâşiat între "mai marii români de etnie română" şi "mai marii români de etnie maghiară"... fiecare dorind hălci diferite, funcţie de cât de dezvoltat este maţul.

... copii nu mai ştiu să copilărească şi ajung victime în mâinile unor minţi diabolice, copii care-şi plang neputincioşi părinţii plecaţi "cu lumea-n cap" după o coajă de pâine proaspătă, copii care nu mai ştiu de la un an la altul ce examene vor da, copii al căror viitor este tăiat de un ministru care înţelege să facă reforma utilizând "cuţitul" direct în beregata profesorilor!

... bolnavii sunt plimbaţi de la un spital la altul până când "îşi dau duhul".

... părinţii sunt năuciţi de valul legislativ revărsat odată cu marea reformă băsesciană, de golirea buzunarelor şi de umilirea pe la cozile administraţiei publice locale.

... în care preşedintele doreşte sa statueze în Constituţie că fiecare cetaţean al acestei ţari este un infractor  -vezi prezumarea caracterului ilicit al proprietăţii!

O ţară pe care o privim fiecare, din colţişorul nostru, cum se prăbuşeşte. Cetăţeni ce-şi privesc neputinţa şi-şi plâng soarta, încă o generaţie de sacrificiu.
Câte generaţii de sacrificiu trebuie să plătească tribut acest popor?!
Demnitatea, bunul simţ şi legea au fost îngropate într-o groapă imensă ce poartă titulatura în trend: REFORMĂ!

2011 - proteste


Schimbari majore se produc. Guvernele corupte huzuresc, popoarele platesc.

... se întâmplă la noi


Ştirea apare pe altermedia.ro, şi pe alte 3 bloguri!
Interesant cum românii se mobilizează nu pentru a milita împotriva închiderii spitalelor, ci pentru a milita împotriva unor carduri care conţin cipuri ce le va afecta în nu ştiu ce fel "credinţa".
Cinic sau ce?
Se folosesc de "închiderea spitalelor" (deşi cele mai multe deja sunt închise, iar câteva sunt pe muchie de cuţit) pentru a-şi manifesta "credinţa". Ce au făcut până acum?!
Cu cip, fără cip, societatea românească tot în prăpastie e.
Şi de-am păstra proporţiile, am putea spune "militanţilor" că ŞI  banii destinaţi catedralei "Mântuirii Neamului" ar putea fi folosiţi pentru susţinerea sistemului medical românesc, adică pentru spitale, pentru medicamente etc.
Dar...  vorba aceea: "interesul poarta fesul"!

***


(foto: sandrinio)
Poruncă de la UE: desfiinţarea toboganelor de gunoi din blocuri!
Ne anunţă câteva ziare, printre care şi eurosceptic.ro.
Alţi bani, altă distracţie. Aparent, am spune,  este o decizie bună, gândind la trendul tot mai "eco" pe care vrem să facem echilibristică.
Însa ce  faci cu mentalitatea românului? Ce faci cu cei de la salubrizare care colectează gunoaiele (deja selectate) apoi le aruncă într-o groapa comună?! Unde şi cum trebuie să arate locul destinat colectării deşeurilor menajere "selectate"?
Mai c-aş pune pariu că toboganele vor fi distruse în scurt timp (pentru că suntem aşi în a distruge) iar soluţia o vom aştepta precum aşteptăm autostrazile.
Banii vor fi cheltuiţi pentru studii de "fezabilitate", pentru distrugerea toboganelor, iar când va veni momentul investiţiei (pentru că noi acţionăm ÎNTOTDEAUNA invers) în pubele (construcţii salubre) nu vor mai fi bani.
Pe lângă câini vagabonzi şi excrementele lor vom fi nevoiţi să ocolim sau să  înotăm în gunoaiele din jurul blocurilor răscolite de cei sărmani sau chiar de câinii "evadaţi" din adăposturile iubitorilor de animale.
În Suedia, spre exemplu, sunt construcţii salubre destinate colectării deşeurilor menajere, chiar lângă bloc. Poţi avea acces doar cu cheia iar responsabilitatea aruncării pe "caprări" a deşurilor este foarte mare - amenzile sunt extrem de usturătoare.
Nu vei vedea pubele colorate lângă blocuri mustind de mizerie şi împrăştiind mirosul pestilenţial - semn al "bunăstării" economice!
Eurosceptic spune că sistemul de colectare (reciclare) a deşeurilor ce funcţiona pe vremea lui Ceauşecu ar putea fi "reînviat", fiind metoda cea mai puţin costisitoare şi cea care ar da rezultate, având în vedere că a fost şi testată.
Îi dau dreptate. Centrele de colectare pentru hârtie, sticlă, plastic, metal etc. sunt soluţia în cazul nostru.... măcar până când vom trece la o civilizare a responsabilităţii.

Încă o "epi-pan-demie" se anunţă în acest an, dar nu de "gripă..."

Germenul EHEC  este vedeta acestui an!

În Germania, 3 persoane au murit din cauza germenului în cauză, iar alte 400 sunt infectate.
EHEC - infecţie enterohemoragică cu Escherichia Coli - în cazuri extreme provoacă insuficienţă renală acută.

S-a răspândit în landurile din nordul ţării (Germania).
Primele simptome ale bolii, produsă de tulpinile EHEC, sunt dureri acute în zona abdominală, greaţă şi diaree hemoragică, iar complicaţiile, survenite în special la copii şi bătrâni, pot provoca sindrom hemolitic uremic, insuficienţă renală, trombocitopenie şi anemie.

Specialistii încă nu au depistat sursa acestui focar de infecţie. Cert este că se răspândeşte foarte rapid. Şi, interesant, majoritatea celor îmbolnăviţi este de genul feminin. (o fi misogină bacteria?!)
Mai multe: aici





Nu e an fara ca natura sa ne aduca in plin plan o vedeta-terorist.
Intrebari se isca, dar si multi bani in industria farmaceutica!

Festivalul narciselor salbatice!

Legenda narcisei (narcissus poeticus)




La greci, narcisa era floarea Moirelor, a zeiţelor ursitoare, care hotărau destinul nou-născutului şi felul în care acesta va muri.

În Franţa, se considera căa este o floare a suferinţei şi a morţii, fiind aducătoare de ghinioane şi dezastre. Se spunea că de visezi  o narcisăa este semn malefic sau de atenţtionare.

Alte tradiţii europene interzic aducerea narciselor în casă, pentru că aduc ghinion familiei.

În Evul Mediu, se credea că, dacă o narcisă cade atunci când este privită, cineva apropiat va muri.

În schimb, în China, floarea reprezintă, dimpotrivă, norocul.
Este floarea tradiţionala a Anului Nou chinezesc. Un buchet de narcise care înfloresc în această zi anunţa un an plin de bucurie şi de noroc familiei.

În Anglia există superstiţia că numărul puilor de gâscă ce vor ieşi din ou şi vor trăi este egal cu numărul firelor de narcisă aduse în casă de primul buchet al primăverii.

Narcisa reprezintă dragostea supusă şi timidă; alte tradiţii o desemnau simbol al iubirii iraţionale.
Mai este considerată o emblema a sensibilităţii, a vieţii interioare şi a timidităţii; a reprezentat discreţia şi modestia.

În Germania, se crede că o narcisa nu mai înfloreşte dacă este arătată cu degetul.

Narcisa este floarea naţionala a regatului Wales.
Alegerea acestei flori se datorează faptului căa narcisa înfloreşte în preajma zilei de 1 martie, când se sărbătoreşte ziua Sfântului David, patronul locului.


În data de  22 mai 2009, Festivalul Narciselor îşi deschide porţile celei de-a noua ediţii.
Mii de narcise sălbatice au înflorit într-o poiana situată la poalele Masivului Retezat, între localităţile hunedorene Săalaşu de Sus şi Nucşoara, în zonă urmând să se desfăşoare sâmbătă şi duminică o noua ediţie a Festivalului Narciselor.

Primele narcise au fost aduse la Sălaşu de Sus de un cetăţean olandez, în anul 1900, florile adaptându-se foarte bine la condiţiile de mediu.
Localnicii au apreciat parfumul şi forma narciselor, le-au protejat, iar în timp florile şi-au extins arealul şi în natură, în spaţtiul dintre satele Sălaşu de Sus şi Nucşoara, aproape de poarta de intrare îin Parcul Naţional Retezat.
Narcisele sălbatice sunt mai mici decât cele obişnuite şi s-au integrat în flora spontană din zona Retezatului.


Sau puteţi alege
A 52-a ediţie a Festivalului Narciselor în Ausseerland!
Cel mai mare festival de flori din Austria!
02.06.2011 – 05.06.2011 
Festivalul Narciselor vă oferă: drumetii pe pajiştile cu narcise înflorite, sculpturile florale făcute din narcise, obiceiuri şi costumele din Ausseerland, alegerea Reginii Narciselor.

O legendă a vechilor greci arată că narcisa ar fi apărut la moartea lui Narcis, un tânăr singuratic, căruia îi plăcea să se plimbe zile întregi prin păduri şi pe câmpii.
Fiind şi foarte frumos, se spune că s-ar fi îndrăgostit de el multe nimfe, dar niciuna din ele nu putea spera că dragostea îi va fi împărtăşită, pentru că Narcis nici măcar nu le remarcase.
Se spune chiar că una dintre nimfe, pe nume Echo, a şi murit din dragoste, lăsând în urma ei numai vocea; chiar şi aşa, ea îl urma pe Narcis peste tot şi repeta toate cuvintele lui (astfel a apărut ecoul).
Zeiţa Nemesis (răzbunarea), văzând cruda lui indiferenţă în faţa dragostei nimfelor, a hotărât să îi dea o pedeapsă exemplară: i-a menit să nu iubească pe nimeni niciodată, ci să se îndrăgostească de el însuşi şi astfel să îşi găsească moartea.

Nu peste mult timp, plimbându-se prin pădure şi ajungând lângă un lac, Narcis şi-a zărit propriul chip în oglinda apei. Vrând să îmbrăţişeze chipul deosebit de frumos din apă, Narcis a căzut în adâncuri şi s-a înecat.
Nimfele au venit să îl plângă şi l-au transformat într-o floare  care săa le amintească mereu de iubitul lor. Se zice căa de aceea narcisa îşi ţine mereu capul în jos, pentru căa îl imită pe Narcis care se admira în apă.

O altă legendă care provine tot din Grecia, povesteşte că zeul Hades ar fi creat narcisa, dându-i un parfum ameţtitor, în încercarea de a o aduce pe Persefona până la intrarea în infern, pentru că el nu putea să îşi părăsească regatul nicio clipă.

Un protest inedit

În Praga, pe podul (Carol) Karluv Most, a fost ridicată o baricadă din cărţi într-o acţiune de protest a editorilor, proprietarilor de librării şi a cititorilor faţă de proiectul guvernamental de a majora TVA-ul de la 10% la 17,5%.

Sursa informaţiilor şi a ilustraţiei Lidovky.cz



"Guvernul pregăteşte un atac fără precedent la adresa cărţii şi a libertăţii de expresie".

"Stop barbarilor guvernamentali!"

 "Educaţia poporului în pericol!".


___
Cu acest prilej amintesc  evenimentul "Noaptea Literaturii" ce se va desfăşura între 11 -16 mai/2011 în Cehia şi Slovacia (Praga şi Bratislava).
Pe 12 mai, orele 18.00-23.00 şi literatura română va fi prezentă în Cafeneaua SIMPatica (SIMPatická kavárna), cafenea - loc tradiţional unde scriitorii cehi şi slovaci se întâlnesc,
din Oraşul Mic (Mala Strana), un cartier istoric deosebit de frumos şi pitoresc.

şi în Bratislava, tot pe 12 mai, la Teatrul Astorka (Námestie SNP,33 )
Protestul a durat o jumătate de oră, după care baricada de cărţi a fost demontată.